Mira Feticu vede similitudini între carantina din timpul pandemiei de coronavirus și viața ei în România dictatorială. 

„Marea mea surpriză când am călătorit prima dată în străinătate la cincisprezece ani după căderea Zidului (n.r. Berlinului) a fost că totul era atât de aproape. Europa nu era nici pe departe, ci la aproximativ trei ore cu avionul. Vestul, un Eldorado pentru mulți dintre noi, nu a fost deloc greu de atins, cel puțin după Revoluția din 1989. Pentru că înainte de asta, în cei 42 de ani de comunism, mii de români au încercat să scape în acest Eldorado, dar puțini au reușit; mulți alții erau în așteptarea americanilor. Sau a Europei.

Când m-am mutat în Olanda, o altă surpriză m-a așteptat: Olanda știa atât de puțin despre ceea ce trăisem în spatele Cortinei de Fier! Și că am fost lipiți la radio de ani de zile pentru a asculta canale ilegale precum Europa Liberă (Radio Free Europe), pentru a auzi când vor veni americanii să ne elibereze! Nu știam încă povestea schiței cu care Churchill și Stalin au împărțit Europa și nici nu știam că Churchill a regretat-o mai târziu și a vrut să revină la hârtie în discuție, dar că Stalin nu a mai dat-o. Unde era Europa când am murit de foame? Sau când prizonierii politici au fost torturați în închisori?

Acum, întreaga Europă a fost afectată de pandemia de coronavirus. Est și Vest. Și toată lumea este acasă, ca noi în România timp de 42 de ani. În acea perioadă am construit un univers paralel prin cărți și literatură, o lume care nu era cu nimic asemănătoare societății cenușii ale comunismului și care era doar un castel de nisip - în cele din urmă nu mai mult decât o formă de lașitate, care ajuta regimul. Universul acela paralel ne-a ajutat să ne menținem, să respirăm mai bine în ceața comunismului, dar a și uimit. Am numit-o 'rezistență prin cultură'. Dar asta ne-a făcut mai degrabă contemplativi decât activi“, scrie Mira Feticu în editorialul din groene.nl.

„Europenii vor aștepta din nou Europa pentru a-și îngropa morții?“ 

„Chiar și acum suntem într-un fel de situație de așteptare, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a ne asigura că totul merge conform planului. Suntem urmăriți cu drone sau ni se vorbește la megafon din mașinile poliției. Veți fi amendați dacă sunteți afară în compani cuiva. 'Guvernul te vrea bine'. Mi se pare atât de familiar, chiar dacă acum cuvintele sunt mai puțin impregnate de propagandă decât erau atunci. Dar nu pot să nu mă gândesc, din nou, că o populație care este ținută în interior nu poate protesta, nu se poate revolta, este pasivă. Așa cum am făcut timp de 40 de ani.

'Dar de ce ar trebui?' Iscodesc demonii mei moșteniți din vremea comunismului. Până la urmă, trăim în perioade diferite! Este posibil să trăim într-un univers paralel plin de cărți și muzică până când coronavirusul va fi eradicat. Sperăm că guvernele noastre vor lua deciziile corecte, pentru ca Europa să facă față cu bine de această dată. Că țările mai puțin afectate de corona vor ajuta țările devastate precum Italia și Spania. Că acele țări nu trebuie să aștepte 'americanii' sau 'bărbații verzi', așa cum au făcut românii timp de 42 de ani la vremea respectivă.

Unitatea europeană încă se poate dovedi, chiar dacă până acum nu a existat un consens european și se pare că este în continuare toată lumea - în special Olanda, dacă te uiți la răspunsul lui Rutte la utilizarea fondului european de urgență. Europa din 2020, în mijlocul pandemiei de coronavirus, seamănă cu Chronos din mitologia greacă, care și-a devorat propriii copii. Europenii vor aștepta din nou Europa pentru a-și îngropa morții?“, se întreabă, în încheiere, Mira Feticu.

Mira Feticu este o tânără scriitoare româncă de limba olandeză care s-a născut la Breaza, în 1973. A debutat în proza din România în 2001 cu un volum de proză scurtă. În 2005 s-a căsătorit cu un olandez care a studiat literele în România și s-a mutat în Olanda unde a publicat deja mai multe volume.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News