Refugierea în biserici e o tradiție veche de secole în Germania, dar nu are vreo bază legală. Biroul de imigrări și destui politicieni sunt tot mai îngrijorați de această tactică și își intensifică presiunile la adresa bisericilor. 

Conform acordurilor UE, Harman ar trebui să revină în România, țara prin care a intrat pe teritoriul Uniunii Europene. Dar susține că a fost abuzat de Poliția Română. Pentru numeroși solicitanți de azil din Germania există o ultimă șansă când expulzarea devine iminentă: să se refugieze într-o biserică sau o mănăstire. Parohiile cred că au datoria să-i ajute pe cei precum Harman.

Harman și alți cinci refugiați au primit azil bisericesc în mănăstirea dominicană. Aici sunt în siguranță deocamdată. Călugărițele oferă hrană, adăpost și lecții de germană în fiecare după-amiază.

Anterior, solicitanţii de azil respinși, ca Harman, și apoi refugiaţi într-o biserică, au avut aproape întotdeauna o șansă la o a doua audiere. Însă recent, autoritățile federale au respins aproape toate aceste cereri.

Harman așteaptă în continuare în mănăstire. Fratele său a primit azil și poate merge la școală în orașul vecin. Ori de câte ori Harman vorbește cu familia din Irak, este îngrijorat. Acum cinci ani, 7.000 de femei și copii au fost luaţi sclavi de gruparea Stat Islamic. Multe dintre rudele sale Yazidi au fost ucise. „Și unchiul meu a fost. Nu mă pot întoarce în Irak”, spoune Harman.

Povestea lui a fost relatată într-un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News